O persoană foarte inspiratoare pentru mine m-a întrebat într-o zi: „Vrei să faci pentru a fi sau să fii făcând?”
Sunt zdruncinat de întrebare. Eu, care am încercat în zadar, timp de șase ani lungi, să fiu mai degrabă decât să fac, înțeleg în sfârșit că căutarea mea inconștientă de recunoaștere și încredere în sine și că nevoile mele insațiabile de împlinire și realizare mă împiedică să fiu cine sunt, pur și simplu, prin fiecare act pe care îl întreprind.
Visul meu este acolo: să contribui la co-crearea unei lumi în care fiecare îndrăznește să fie cine este cu adevărat și să întruchipeze valorile care îi sunt dragi. O lume în care copiii învață cum să fie de la o vârstă fragedă, și nu doar cum să acționeze, așa cum ni se învață la școală, apoi în lumea profesională. O lume în care a trăi împreună înseamnă a te asculta pe tine însuți și a te exprima ascultându-l pe celălalt, în deschidere și bunătate, față de tine însuți și față de celălalt. O lume în care comunicarea este echivalentă cu căutarea calității conexiunii și a relației înainte de a lua în considerare soluții și căi de acțiune.
O lume, în sfârșit, în care tinerii de astăzi vor fi mâine adulți autentici, responsabili și conștienți; în care organizațiile vor fi conduse de lideri inspirați și inspiratori și populate de bărbați și femei motivați și fericiți să coopereze la succesul afacerilor lor.
Te urez bun venit în locul meu de viață, propice vindecării (vezi primul videoclip mai jos).
Une personne très inspirante pour moi me demande un jour : « veux-tu faire pour être ou être en faisant ? … »
Je suis ébranlée par la question. Moi qui cherche en vain, depuis six longues années, à être plutôt que faire, je comprends enfin que ma recherche inconsciente de reconnaissance et de confiance en moi et que mes insatiables besoins d’accomplissement et de réalisation m’empêchent d’être qui je suis, tout simplement, à travers chaque acte que je pose.
Mon rêve est là : contribuer à co-créer un monde dans lequel chacun ose être qui il est vraiment et incarne les valeurs qui lui sont chères. Un monde où les enfants apprennent à savoir être dès leur plus jeune âge, et pas seulement à savoir faire, comme on nous l’enseigne à l’école, puis dans le monde professionnel. Un monde où vivre ensemble signifie s’écouter soi et s’exprimer tout en écoutant l’autre, dans l’ouverture et la bienveillance, envers soi et envers l’autre. Un monde où communiquer équivaut à rechercher la qualité de la connexion et de la relation avant d’envisager des solutions et des pistes d’actions.
Un monde, enfin, où les jeunes d’aujourd’hui seront demain des adultes authentiques, responsables et conscients ; où les organisations seront dirigées par des leaders inspirés et inspirants, et peuplées d’hommes et de femmes motivés et heureux de coopérer à la réussite de leur entreprise.
Je vous accueille dans mon lieu de Vie, propice au ressourcement
