Intenția mea
Copilăria mea a fost una foarte împlinită și echilibrată, iar astăzi trăiesc într-un mediu sigur și grijuliu. O parte din ceea ce am primit vreau să împărtășesc și să transmit oamenilor care au crescut în circumstanțe diferite față de mine. Din acest motiv, vreau să acționez, vreau să pun ceva în mișcare.
În timpul studiilor mele universitare (promovarea la Biologie) am început — pe lângă observarea exclusivă a Științelor Naturii — să fiu din ce în ce mai interesat de Comunicarea Interpersonală și de contextul acesteia.
În anii 1990, am fondat o grădiniță în pădure, urmată de poziții de conducere în mai multe proiecte pentru copii. Aceste proiecte — în principal cu orfani din Africa și Filipine — mi-au arătat destul de clar că există un număr incredibil de copii care trăiesc pe acest pământ și care au nevoie de ajutor și sprijin — cum ar fi hrană, o casă, școli — pentru a avea șansa de a trăi o viață demnă.
În 2003 am citit pentru prima dată despre CNV și am fost fascinat imediat. Uneori, în viață, ni se întâmplă să dăm peste lucruri care deja dormeau adânc în noi și așteptau doar momentul potrivit pentru a fi trezite. În acest fel, am luat legătura cu CNV.
Între timp, organizez al optulea meu atelier CNV în Germania și observ cu mare bucurie proiecte în desfășurare, organizate și instruite chiar de participanți în țările lor de origine.
Mă bucur foarte mult să văd cum CNV este complet absorbită și internalizată de participanți. CNV nu este doar un limbaj și o atitudine interioară, ci o anumită sursă de energie, hrănită de dorința de a face aceste sentimente prețioase disponibile tuturor celorlalți oameni și, în acest fel, de a contribui la bunăstarea lor.
Calificările mele
În februarie 2010, am primit certificarea de Formator Certificat NVC (de către Centrul pentru Comunicare Nonviolentă).
Am absolvit școala clasică de mediere, inclusiv patru cursuri de supervizare, cu acreditare de către BM (Bundesverband Mediere) din Germania.
Am absolvit studiile de mediator cu Dominic Barter și am participat la mai multe dintre trainingurile sale de facilitare a Cercurilor Restaurative.
Prin crearea și organizarea propriilor mele proiecte CNV, pot combina lucrul cu Comunicarea Nonviolentă și, în același timp, sprijinirea copiilor. Aceasta înseamnă un pas important către o implicare satisfăcătoare. La început, acționam mai mult în fundal, planificând și organizând proiectele. Din 2010, sunt foarte mândru să contribui suplimentar la proiectele mele ca formator.
În 2012, am participat la cursuri de studii aprofundate în „jocuri de aventură cooperative”, organizate de diverși profesori. Personal, îmi place foarte mult să mă joc, deoarece mă ajută să dezvolt lejeritatea și să mă conectez foarte ușor cu alte persoane, chiar și fără să știu prea multe despre ele. În același timp, folosesc jocurile ca o punte pentru a mă apropia de tineri, pentru a mă apropia de lumea lor. Împreună, facem ceva ce facem spontan de ani de zile: ne jucăm împreună. Un mare câștig este crearea încrederii și încercările fiecăruia de a găsi propriile soluții. Îmi place prezența care se naște în timpul jocului.
Meine Absicht
Ich hatte eine sehr zufriedene und ausgeglichene Kindheit und lebe heute in einem Umfeld, das auch Geborgenheit und Fürsorge bietet. Einen Teil dessen, was ich mitbekommen habe, möchte ich mit Menschen teilen und weitergeben, die unter anderen Umständen aufgewachsen sind als ich. Aus diesem Grund möchte ich aktiv werden, etwas in Gang setzen.
Schon während meines Studiums (Promotion in Biologie) begann ich mich neben der reinen Beobachtung der Naturwissenschaften immer mehr für Zwischenmenschliche Kommunikation und ihre Hintergründe zu interessieren.
In den 1990er Jahren gründete ich einen Waldkindergarten, dem leitende Tätigkeiten in mehreren Kinderprojekten folgten. Diese Projekte – vor allem mit Waisenkindern aus Afrika und den Philippinen – zeigten mir ganz deutlich, dass es auf dieser Erde unglaublich viele Kinder gibt, die Hilfe und Unterstützung – wie Nahrung, ein Zuhause, Schulen – brauchen, um die Chance auf ein Leben in Würde zu bekommen.
2003 las ich zum ersten Mal von der GFK und war sofort fasziniert. Manchmal stoßen wir im Leben auf Dinge, die schon tief in uns schlummerten und nur auf den richtigen Moment warteten, um geweckt zu werden. So kam ich mit der GFK in Kontakt. Mittlerweile
organisiere ich meinen achten GFK-Workshop in Deutschland und beobachte mit großer Freude, dass sich daran Projekte anschließen , die von den Teilnehmern selbst in ihren Heimatländern organisiert und angeleitet werden.
Ich freue mich sehr, wie GFK von den Teilnehmern vollständig aufgenommen und verinnerlicht wird. GFK ist nicht nur eine Sprache und innere Haltung, sondern eine Energiequelle, die von dem Wunsch genährt wird, diese wertvollen Gefühle allen anderen Menschen zugänglich zu machen und so zu ihrem Wohlbefinden beizutragen.
Meine Qualifikationen
Im Februar 2010 erhielt ich die Zertifizierung als zertifizierte GFK-Trainerin (Zentrales Zentrum für Gewaltfreie Kommunikation).
Ich absolvierte die klassische Schule für Mediation mit vier Supervisionskursen mit Akkreditierung des Bundesverbandes Mediation (BM).
Bei Dominic Barter absolvierte ich eine Ausbildung zur Mediatorin und nahm an mehreren seiner Schulungen zur Leitung von Restorative Circles teil.
Bei der Erstellung und Organisation meiner eigenen GFK-Projekte kann ich die Arbeit mit Gewaltfreier Kommunikation mit der Unterstützung von Kindern verbinden. Dies bedeutet einen konsequenten Schritt in ein erfüllendes Engagement. Anfangs war ich eher im Hintergrund tätig und plante und organisierte die Projekte. Seit 2010 bin ich sehr stolz, zusätzlich als Trainerin zu meinen Projekten beitragen zu können.
2012 nahm ich an Weiterbildungskursen in „kooperativen Abenteuerspielen“ teil, die von verschiedenen Lehrern angeboten wurden. Ich persönlich spiele sehr gerne, da es hilft, Leichtigkeit zu entwickeln und sehr leicht mit anderen Menschen in Kontakt zu treten, auch ohne viel über sie zu wissen. Gleichzeitig nutze ich das Spielen als Brücke, um jungen Menschen näher zu kommen, ihrer Welt näher zu kommen. Gemeinsam machen wir etwas, was wir ohnehin schon seit Jahren spontan tun: Wir spielen zusammen. Ein großer Gewinn ist dabei das Entstehen von Vertrauen und das Bemühen jedes Einzelnen, eigene Lösungen zu finden. Ich liebe die Präsenz, die beim Spielen entsteht.