Într-o după-amiază, când am ajuns acasă, pantofii și ghiozdanele erau împrăștiate pe tot holul. Abia vedeam pe unde să calc. Prima mea reacție a fost să țip la copiii mei: Ce caută toată mizeria asta aici? A doua mea reacție, însă, a fost una de șoc: Chiar așa vreau să mă comport cu copiii mei după ce nu i-am văzut toată ziua?
Răspunsul meu a fost clar: NU.
Așa a început călătoria mea. Am auzit prima dată despre Comunicarea Nonviolentă (CNV) în 2016, în timpul unui training de dezescaladare. De atunci, am experimentat multe lucruri - au fost momente slabe și momente dificile - dar viața mea s-a schimbat fundamental. Astăzi, CNV este prezentă în viața mea de zi cu zi și în parteneriatul meu. Împreună cu Sascha Poller, am primit acreditarea în decembrie 2025.
Pe parcurs, am învățat ce înseamnă cu adevărat egalitatea autentică: pentru mine, este un semnal fundamental de respect, paritate și deschidere care creează încredere. Am experimentat cât de important este să ținem cont de nevoile tuturor. În acest fel, pot apărea conexiuni profunde chiar și în tăcere, deoarece empatia nu necesită întotdeauna cuvinte - uneori o atingere sau o privire este suficientă. Am învățat foarte multe de la diverși instructori și la fel de mult de la copiii mei. Ei îmi răspund sincer atunci când nu mai sunt conectată sau când nu sunt conectată cu mine însămi.
Experiența mea pedagogică și mulții ani de experiență în conducerea unor instituții de îngrijire extrașcolară din Hamburg mi-au arătat cât de multă durere trăiesc copiii și tinerii în familiile lor, la grădiniță sau la școală. Dorința mea este să încurajez adulții, în conexiunea lor cu copiii, să își găsească propria stabilitate interioară fără a se pierde pe ei înșiși în acest proces. CNV poate deschide spații în care întâlniri autentice devin posibile.
M-am născut în Ungaria, iar rădăcinile mele sunt importante pentru mine. Ca membru al comunității CNVC, aș dori să fiu activ și în țara mea de origine și să transmit această perspectivă. Împărtășirea CNV peste granițe face parte din viziunea mea.
Egy délután, amikor hazaértem, cipők és iskolatáskák hevertek szanaszét a folyosón. Alig tudtam hova lépni. Az első reakcióm az volt, hogy rákiabáltam a gyerekeimre: Mi ez a sok vacak itt? A második reakcióm viszont a megdöbbenés volt: tényleg így akarok viselkedni a gyerekeimmel, miután egész nap nem láttam őket? A válaszom egyértelmű volt: NEM.
Így indultam el az utamon. Az erőszakmentes kommunikációról (EMK) 2016-ban, egy deeszkalációs tréningen hallottam először. Azóta sok mindent megtapasztaltam; voltak hullámvölgyek és mélypontok is, de az életem alapjaiban változott meg. Az EMK ma már jelen van a mindennapjaimban és a párkapcsolatomban is. Sascha Pollerrel 2025 decemberében együtt szereztük meg az akkreditációt.
Az út során megtanultam, mit jelent a valódi szemmagasság: számomra ez a tisztelet, az egyenrangúság és a nyitottság alapvető jelzése, amely bizalmat teremt. Megtapasztaltam, mennyire fontos szem előtt tartani mindenki szükségleteit. Így mély kapcsolatok alakulhatnak ki akár a csendben is, hiszen az empátiához nem mindig kellenek szavak – elég egy érintés vagy egy tekintet. Rengeteget tanultam különböző trénerektől, és ugyanannyit a gyerekeimtől is. Ők őszintén tükrözik vissza nekem, ha kiesek a kapcsolatból, vagy ha épp nem vagyok kapcsolatban önmagammal.
Pedagógiai hátterem és a hamburgi napközis intézményekben szerzett sokéves vezetői tapasztalatom megmutatta, mennyi fájdalmat élnek meg a gyerekek és fiatalok a családjukban, az óvodában vagy az iskolában. Vágyam, hogy a felnőtteket arra ösztönözzem: a gyerekekkel való kapcsolódás során találják meg a saját belső tartásukat anélkül, hogy elveszítenék önmagukat. Az EMK olyan tereket nyithat meg, ahol valódi találkozások születnek.
Magyarországon születtem, a gyökereim fontosak számomra. A CNVC közösség tagjaként szeretnék a szülőhazámban is aktív lenni és továbbadni ezt a szemléletet. Az EMK határokon átívelő közvetítése a vízióm része.
